Școala Veche în anul 1889 avea patru săli de studiu (din care una la etaj), două apartamente, pivniță, bucătărie – cantină pentru elevi, cancelarie și arhivă. Deasupra acoperișului se afla un turn cu ceas și clopot, care anunța orele și era auzit în tot satul. Orologiul funcționa pentru a chema copiii la școală.
Proiectul a fost unul atipic pentru acea vreme, neînscriindu-se în programul de construcție de școli, derulat din inițiativa ministrului Haret, care la acea vreme erau mult mai modeste pentru un sat cu câteva mii de locuitori.
În urma deteriorărilor produse de cutremurul din anul 1985 (1992), cursurile nu s-au mai putut desfășura în această clădire. Deoarece nu au fost aprobate lucrările de reabilitare ale clădirii, în anul 1998 s-a dat în folosință o școală nou construită.